-
Visul e doar o altă realitate în care ne iubim
Mi-ai întins mâna. Nu ai spus nimic, doar mi-ai zâmbit. Ai știut că te voi urma. În spatele pleoapelor închise, suntem doar noi doi. Nu știu dacă era visul tău sau al meu. Uneori, chiar înainte să adorm, îți rostesc numele în șoaptă. Mi-ai spus că atunci când mi se face dor de tine, să-mi amintesc că ești doar la un vis distanță. Pare atât de simplu. Să te visez. Să mă visezi. Știu că oriunde ești, îmi auzi chemarea. Și eu o aud pe a ta. Să răspund chemării tale e cel mai firesc lucru. Când te iau de mână, obstacolele se transformă în posibilități. Îți amintești ultimul vis? Un zid ce părea de netrecut a apărut de nicăieri. Ce să caute un zid în visul nostru? Ne-am privit mirați și am făcut câțiva pași în față, dar duritatea zidului ne apăsa dureros pe piept. A fost ceva neașteptat. Ne-am speriat și nu am mai îndrăznit să înaintăm. Deși noi nu mai făcusem niciun pas, zidul era tot mai aproape de noi și atunci… ceva s-a întâmplat și am fost smulși din vis și aruncați cu brutalitate în realitatea asta în care pieptul încă ne doare, dar de prea mult dor. Acum am decis să înaintăm în ciuda durerii provocate de apropierea de zid. Te-am strâns mai tare de mână. Pe măsură ce ne apropiam de el, durerea din piept scădea în intensitate și am putut simți cum inimile nostre și-au sincronizat perfect bătăile. Mai aveam doar câțiva pași de făcut. Când am ajuns în fața zidului, ne-am lipit palmele de el și am închis ochii. Voiam să simțim din ce e făcut un zid care poate strivi vise. Sub atingerea noastră, începea să își piardă din duritate. Mici fisuri începeau să apară în locurile în care noi l-am atins. Am făcut câțiva pași în spate și…
-
Dimineață de primăvară II
-
Nectar
Floarea galbenă și-a pierdut rochia,
În nectarul serii de primăvară
Te simtImagine de Igor Levitskiy de la Pixabay
-
Dimineață de primăvară I
-
Umbre
Plouă cu umbre,
Iar noi devenim amintiri ale unor suflete
Ce s-au pierdut printre noriImagine de Pete Linforth de la Pixabay
-
Praf de stele
Ți-am scris cu praf de stele
Pe scoarța singurului copac iubit de lună,
Pe-ntâiul mugure de cireș sărutat de soare
La intrarea în vis,
Ți-am lăsat un poem
Ți-am scris și îți voi scrie mereu,
Până când voi fi praf de stele și euImagine de Firas Samir de la Pixabay
-
Acasă
În unele nopți,
Amintirile se trezesc la viață
Le aud fiecare bătaie a inimii
Și încep să număr
Știu că la un moment dat,
Bătăile inimii se opresc,
Dar eu stau pe întuneric
Și continui să număr
Îmi simt sânii plini
De laptele neputinței de a le fi salvat
Și totul doare
În unele nopți,
Acasă
E o altă versiune a iadului,
Iar eu nu sunt eu,
Ci doar o ființă plămădită
Din coșmaruri și lacrimi -
Copaci în floare, păpădii și alte bucurii
-
Poem crud
M-au mușcat de picior poemele nescrise
Și acum șchiopătez printre pagini albe și triste
Mi-e versul sălbatic,
Iar Muza, rebela,
Îmbrăcată-n rochia din flori de cireș,
Aleargă și râde
Jucăm un fel de-a v-ați ascunselea
Golit de orice urmă de inocență,
Un joc în care eu o caut mereu,
Chiar dacă, la fiecare pas,
Poemele nescrise mușcă din mine
Și doareImagine de Stefan Keller de la Pixabay
-
Fragmente de primăvară
-
(Des)cântec de primăvară
Dacă Muza a fugit de acasă, am fugit și eu 😅.